Parkour şi free-running: între zbor urban şi cascadorie
Oamenii se opresc şi se uită atent la aceşti “ciudaţi”. Se miră şi zâmbesc uşor. Unii îi admiră, alţii îi critică. Robert, Adrian şi Mihai sunt trei tineri care nu se tem nici de înălţime şi nici de căzături. Ei fac parkour de aproximativ trei ani, un sport în care se regăsesc şi unde reuşesc să scape de toată monotonia oraşului. Ei dau viaţă oraşului, fac din fiecare colţ un loc de distracţie şi antrenament. Şi dacă unii dintre noi consideră că un perete simplu şi înalt este doar un perete, pentru ei reprezintă o o nouă cale care îi ajută să îşi continue pasiunea. Viteza este punctul lor forte, iar salturile nu au voie să lipsească din acest spor. O modalitate de a deveni o parte din natură folosindu-te de tot ce este în jurul tău pentru a ajunge cât mai repede dintr-un loc în altul.
Robert Adrian Grigoriţă, Adrian Prună şi Mihai Cristian se ştiu de ceva timp. Se adună din colţurile oraşului cel mai adesea în Parcul Carol şi la Palatul Copiilor pentru a face antrenament.
I-am întâlnit la Mitropolie, erau cu ghiozdanele în spate şi puşi pe treabă. Erau puţin dezamăgiţi pentru că locul unde obişnuiau să se antreneze fusese deja folosit de nişte skateri, care au lăsat clei pe borduri şi se temeau pot aluneca din greşeală. Aşa că ei s-au gândit să mergem la Universitate, chiar dacă atrag atenţia.
Centrul oraşului, dominat de salturi
Ajunşi la Universitate, s-au schimbat repede şi a început distracţia.
Robert sare peste o gură de aerisire din faţă TNB-ului, Adrian face un salt pe un copac, iar Mihai îşi aşteaptă rândul.
Cel mai activ este Robert, el este şi cel mai mare ca vârstă. Are 21 de ani. Se agăţă de bare, sare peste ele şi în următoarea secundă îl vezi pe un perete. Cade, dar se ridică repede. Se scutură, zâmbeşte şi trece mai departe, porneşte în alergat şi doar dintr-un singur pas îl vezi cum sare câţiva metri.
Îmi povesteşte că s-a îndrăgostit de acest sport extrem acum doi ani şi jumătate, când a văzut un videoclip. Credea că nu mai face nimeni în România, însă într-o zi a aflat că un prieten din copilărie practică acelaşi sport de aproape un an. A început cu parkour, ca mai apoi să înveţe salturi şi chiar cascadorie.
“Pe vremea aia nu aveam absolut nici o idee dacă mai face şi altcineva. Totul am învăţat afară la început, şi după aceea ne-am găsit o sală”.
Când l-am întrebat dacă îşi aduce aminte de prima căzătură, face o pauză, se uită la ceilalţi doi şi izbucnesc toţi în râs.
“Am fost foarte norocos şi nu prea am căzut, însă atunci când am căzut nu m-am lovit foarte tare, chiar dacă m-ai văzut azi căzând”.
Băieţii nu au un idol anume însă îl simpatizează destul de mult pe David Belle, unul din pionierii parkour-ului.
Cât poate dura pasiunea
Adrian vrea să facă o carieră din sport, Robert vrea să devină actor iar Mihai încă nu s-a gândit. Robert este student în anul al doilea la Universitatea Româno-Americană, la Finanţe-Bănci, iar Adrian a terminat liceul. Mihai este încă liceean.
Deşi doi dintre ei sunt încă nehotărâţi ce vor să aleagă pe viitor, Robert insistă cu actoria. Ajucat în Bunraku unde a avut şi primul său rol. Pentru el a fost o experienţă de neuitat. Pe lângă faptul că a muncit, s-a şi distrat foarte mult alături de întreagă echipă:
“Am lucrat patru luni la el şi a fost cea mai tare experienţă. Au jucat actori foarte mari, spre exemplu Demi Moore şi Josh Hartnett care s-au comportat foarte mişto”.
Băieţii nu pierd nici o zi cu soare în care să nu facă antrenament şi deseori se motivează unul pe celălalt. Ei urăsc iarna pentru că oraşul este îngheţat iar pasiunea lor trebuie să aştepte.
“Iarna asta nu am făcut antrenamente deloc. Am avut o sală la 23 august dar am avut o mică ceartă şi am pierdut-o. Pentru mine parkour-ul este o pasiune, nu ştiu… nu o fac ca să ajung undeva, deşi mi-ar plăcea”, ne spune Robert.
“Dacă e frumos afară şi am chef, mă îmbrac şi mă duc! Vreau să evoluez, să-mi îmbogăţesc corpul cu cunoştinţele pe care le am despre parkour şi free-running. Practic, este motivul care mă scoate afară din casă”, adaugă Adrian.
Începe să se însereze, iar lumina reprezintă un dezavantaj în acest sport. Celor trei le pare rău că nu mai pot rămâne să se bucure de oraş. Îşi iau ghiozdanele în spate şi renunţă la salturi pentru acea zi. Se duc acasă, dar mâine este o nouă zi, se vor întâlni din nou în acelaşi loc şi la aceeaşi oră.
Loading ...
ana…ne-ai incurcat de tot :)) in fine…nu a iesit cum ma asteptam dar e destul de ok
Am schimbat acea mica gresala, cum te-ai fi asteptat sa iasa?
a iesit bine…. dar ma asteptam sa clarifi mai mult lucruile despre parkour-freerun
[...] May 22, 2009 Este un sport, aş spune urban; este un fel de gimnastică urbană, mai exact. “Free runnerii” sfidează legea gravitaţiei şi obstacolele şi îţi fac o poftă nebună de a avea aripi. Sunt mândră să fi fost sursa de inspiraţie şi punctul de plecare al unuia dintre “free runnerii” noştri cu potenţial (Salutări şi succes, cu ocazia asta!). Mai multe despre el aici. [...]
Da.. frumos, a iesit chiar frumos articolul infocampus fata de celelalte articole la nu stiu ce ziar sau nu stiu ce post de televiziune unde fiecare care lucreaza acolo isi dau cu parerea si iese o harababura intre copii fara activitate si spidermen’ii adevarati. Nu sfidam nicio gravitatie sau vre’o lege a fizicii ci ne ajutam de ea! Pentru un salt nu ai nevoie de lipici pe adidasi sau franghii, ci ajutandu’te de gravitatie si momentum, pentru un salt cum am zis sari si te ajuti de tot corpul pentru a pleca in rotatie, pentru o excaladarea unui perete ai nevoie de viteza si de un bun unghi in care pui piciorul pe perete, pentru a te agata si desigur urca pe el ai nevoie de ceva forta si disciplina in domeniu. Parkour’ul nu se rezuma doar la o activitate fizica e mai degraba o pasiune si odata ce incepi sa practici, “sa gusti” frumusetea totul se schimba si il vei privii ca un stil de viata. Cred ca frumusetea ce’a mai mare este ca te folosesti doar de corpul propiu si ca nu exista nicio bariera sau nivel la care sa te opresti, intotdeauna poti invata mai multe, face lucruri diferite din ce in ce mai rapid. Thank you!
Începe să se însereze, iar lumina reprezintă un dezavantaj în acest sport. - de ce reprezinta un dezavantaj ?
Pentru ca vizibilitatea practicantilor scade odata cu “venirea” intunericului
imi plac muuult pozele
Multumim lui Serban, fotoreporterul, pentru ca in ziua aia a tras cu un aparat foarte bun:D
Buna! Felicitari pentru articol
As vrea sa iau legatura cu cei despre care ai scris pentru a-i invita la un eveniment. Sau alti practicanti de parkour de la noi care au experienta si sunt talentati
Please… cum ii gasesc?
Eu pot fi contactata la 0722818843 sau pe mail-ul pe care l-am trecut mai sus
Am sa voresc astazi cu baietii si am sa le dau lor numarul tau de telefon pentru a te contacta daca sunt interesati pentru o posibila colaborare:)
eu fac parkour de un an shi am castigat experientain acest domeniu…ma pricepshi in ultima vreme ma simt mai inferior printre ceilalti traceuri dar tocmai cand ti se pare ca nu mai ai ce invata iti apare o alta oportunitate de a aprofunda pentru ca din ori si ce manevra se mai pot creea inca trei cel putin (cu spatele,pe partea cealalta,cu spatele pe partea cealalta)intr-o vreme chiar m-am gandit sa ma las pentru ca nu mai aveam ce invata dar ma inselasem…stiam doar 7 manevre care adunate cu ce nu stiam shi inmultite cu cel putin trei am ajuns la concluzia ca sunt vreo 100 de manevre shi ca am de invatzar toata viata la parkour asa ca daca vreti sa va apucati de pk uitativa pe net cum se sta in maini si daca stiti fara sa va ajute cuneva sunteti talentati la parkour… apucativa de parkour!!! id-urile mele parkouristsl si popa_alex2002.
ana… am vazut ca a postat cineva ceva legat de o colaborare… mi-e adi si pruna nu mi-au zis nimik… sau nu s-a mai facut nimik|?
Adi si Pruna *
ma eu sunt un practicant de parkour si fac parkour aproximativ de 1 an daca vreti sa faceti pozele de la free ruing si parkour ar trebui puse in ordine si scrise pe ele sasi dea lumea seama daca vreti sa ma contactati pe messinger luati idul meu de mes claudiu_sharingen