Pastila de limba română: motto-ul majorităţii
În situaţia în care o sintagmă este compusă din substantiv în genitiv plus adjectiv (care determină substantivul), adjectivul se acordă întotdeauna cu substantivul nu numai în gen şi număr, ci şi în caz. Altfel spus, şi adjectivul trebuie să fie tot la cazul genitiv. Exemple: pereţii unei case albe (nu albă), coperta unei cărţi interesante (nu interesantă), culoarea unei rochii elegante (nu elegantă).
Exemplu incorect:
„Unul dintre subiectele tezei la istorie susţinută în acest moment de către elevii din clasa a VIII conţine o greşeală”. (”Ministerul a greşit şi subiectele tezei de la istorie”, 21 mai 2009, site Realitatea TV)
Forma corectă:
„Unul dintre subiectele tezei la istorie susţinute (…)”
Pentru a sublinia diferenţa de utilizare a cazurilor, vom da următoarele exemple:
Cazul nominativ: Teza susţinută la istorie s-a desfăşurat fără incidente. (adjectivul se acordă cu subiectul în nominativ)
Cazul genitiv: Greşeala tezei susţinute nu a fost gravă. (adjectivul se acordă cu substantivul tezei care se află la genitiv).
Majoritatea şi cea mai mare parte
Problema acordului cu substantivul majoritatea sau cu expresia cea mai mare parte apare în structurile de tipul:
- majoritatea oamenilor vrea / vor
- majoritatea copiilor este / sunt disciplinaţi
- cea mai mare parte a oamenilor doreşte / doresc
În situaţiile de acest gen, acordul se face la singular, deoarece structurile „majoritatea” şi „cea mai mare parte a oamenilor” reprezintă subiecte. Întrucât subiectul se află la singular, şi predicatul trebuie să fie tot la singular. Prin urmare, acordul corect este următorul:
- majoritatea oamenilor vrea
- majoritatea copiilor este disciplinată
- cea mai mare parte a oamenilor doreşte
Exemplu incorect:
„Odată ajuns într-o localitate turistică a vecinilor, constaţi că majoritatea oamenilor vorbesc limba română” („Românii dau iama în restaurantele bulgăreşti pentru delicatese la jumătate de preţ” Darius Martinescu, România liberă, 21 mai 2009)
Forma corectă: vorbeşte
Motto-uri şi mottouri
Discuţia articulării cuvintelor străine este mult mai largă, mai ales că normele s-au modificat în noul „Dicţionar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie” (DOOM 2005). Regulile impuse sunt următoarele:
a) se scriu cu cratimă articolele pentru împrumuturi şi nume de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare
Ex: bleu-ul, Bruxelles-ul, dandy-ul, show-ul etc.
Altfel spus, se scriu cu cratimă articolele cuvintelor a căror finală se scrie sau se pronunţă diferit în limba din care provine cuvântul şi limba română.
b) se scriu fără cratimă articolele pentru împrumuturile terminate în litere din alfabetul limbii române, pronunţate ca în limba română:
Ex: boardul, clickul, trendul etc. (conform DOOM (2005): XLII)
Cu alte cuvinte, se scriu fără cratimă articolele pentru împrumuturile terminate în litere care se pronunţă ca în limba română.
În privinţa cuvântului motto, formele sale articulate sunt: mottoul şi mottouri, deoarece ultima literă - o - se pronunţă ca în limba română.
Exemplu incorect:
“«Suntem gay şi suntem mândri», «Şi noi plătim taxe» sau «iubirea nu ţine cont de prejudecăţi» au fost câteva din motto-urile paradei.” (Patru ambasadori, doi europarlamentari străini, lesbiene, travestiţi şi homosexuali au manifestat pentru diversitate şi toleranţă, de Attila Biro, site HotNews.ro, 23 mai 2009)
Forma corectă: mottouri
(5 voturi, media: 4.20 din 5)
Loading ...
Nota 5