Street Delivery: libertate urbană de lungimea unei străzi
Timp de trei zile, o stradă din Bucureşti a fost eliberată de maşini. Singurele acceptate au fost modelele la scară create din materiale reciclate. Street Delivery (12 - 14 iunie, Str. Arthur Verona) a dorit să le arate celor din jur că lumea în care trăim poate fi schimbată. Nu avem nevoie de tehnologii avansate pentru a duce o viaţă sănătoasă şi nici măcar pentru a putea fi creativi. “Oprim strada pentru maşini şi o deschidem pentru oameni”, aceasta a fost ideea principală.“Încurajăm renaşterea gândirii responsabile faţă de natură şi faţă de celălalt prin ideea de ordine. Nimic nu se pierde, totul se transformă. De aceea gunoiul trebuie colectat”, au spus Marius Dumbrăveanu, Cătălina Coşoiu şi Cristian Seuşan, organizatorii Montajului Infrareal.
Cătălina mai crede că “omul îşi creează un ambient artificial în oraş” şi de aceea acesta ar trebui să apeleze la tot felul de metode alternative, deoarece el consumă destule materiale perisabile, “şi atunci, ca şi natura, noi ar trebui să ne obişnuim să reciclăm reziduurile”.
Pe măsură ce înaintăm, încă de la începutul străzii, se puteau observa zecile de tineri ce mergeau în grupuri, dornici să ofere o mână de ajutor fundațiilor care și-au așezat standurile de o parte şi de alta pe Arthur Verona. Proiecte de arhitectură, oracole făcute din hârtie groasă realizate chiar în stradă, mulaje, haine şi accesorii, scene de teatru, cufăre din lemn masiv şi chiar dormitoare întregi, au fost puse la dispoziţia publicului.
Artizanat şi jocuri mici pentru oameni mari
Dacă te opreai într-un singur loc, cu siguranţă cineva din partea unui stand venea la tine pentru a te invita la joacă sau pur şi simplu pentru a-ţi oferi un pahar de apă rece. Maţele încurcate , Capra , Raţele şi Vânătorii , au fost doar câteva dintre jocurile la care puteai participa fără nici un fel de restricţie, indiferent de vârstă. Şi dacă nici unul dintre jocurile acestea nu erau pe placul tău, puteai să îţi iei nişte piese de Lego pentru oameni mari şi să te apuci de construit.
Unele standuri preparau clătite, unele modificau gratis haine şi realizau accesorii iar altele ofereau animale spre adopţie. Pe la mijlocul străzii fără un stand anume, se aflau doi tineri îmbrăcaţi în stilul anilor ‘60, ce transmiteau pe rând cu ajutorul unei portavoci tot felul de mesaje publicitare mixate sub forma unei poezii. Astfel, dacă erai atent puteai auzi aproximativ toate sloganurile din reclamele de pe piaţă, combinate în aşa fel încât indiferent de marcă sau produs reuşeau să evidenţieze aceeaşi idee şi acelaşi concept.
Şcoala Centrală, ameninţată de un bloc turn
Nu au lipsit nici studenţii de la Universitatea Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografie (UNATC) care împărţeau mici abţibilduri cu Teatrul Fără Frontiere . Ei au venit să protesteze împotriva blocului de 14 etaje care urmează să fie construit vizavi de Şcoala Centrală. “Ar afecta toată această zonă şi toată această imagine”, ne spun Andrei Morariu şi Mandin Mădălin, actor în serialul “Un pas înainte”, difuzat de PRO TV.
“Prietenii Şcolii Centrale”, un grup format din elevi şi foşti absolvenţi, au venit să îşi susţină cauza considerând că “micuţul cartier antebelic este ameninţat”. Ei au organizat maratoane de pictură şi jocuri cu plastilină pentru cei mici.
Pe partea stângă a străzii, am găsit-o pe Livia care a venit foarte entuziasmată să îmi povestească despre Fundaţia “Calea Victoriei” ce organizează cursuri şi ateliere de antropologie şi fotografie. Livia mi-a spus că mai pe seară se vor organiza două plimbări, una pe Calea Victoriei şi una în parcul Ioanid, unde doritorii se vor întâlni cu studenţi şi absolvenţi ai Facultăţii de Istorie, din Bucureşti pentru a le vorbi despre importanţa trecutului şi despre cum s-a format parcul Ioanid.
Ateliere de creativitate
Un pic mai sus de standul fundaţiei, m-am întâlnit cu trei studente de la Academia de Studii Economice ce prezentau o colecţie de pantofi. “Ne-am gândit să facem pantofii pe care ne-ar plăcea nouă să îi purtăm. Iar acum ne jucăm cu culorile şi facem combinaţii “, ne spune Silvia Boblea. Împreună au format o echipă, mai târziu au început să colaboreze cu un atelier, iar acum concep pantofi pe gustul tuturor. Era aproape imposibil să nu remarci perechile colorate şi îndrăzneţe şi mulţimea de femei care întreba interesată în stânga şi în dreapta de preţul fiecărui model.
Spre sfârşitul străzii, tinerii experiementau modele de biciclete şi plăci de skateboard, la standurile celor de la Portocala Mecanică şi Bate Şaua să priceapă iapa, ocazie perfectă pentru a se hotări pe ce roţi să se dea vara asta.
După ce treceai de mirosul de clătite şi de ghivecele realizate din cauciuc, chiar în spatele străzii era montată o scenă cu boxe mari, de unde se auzeau celebrele piese cântate de Şuie Paparude.
Trebuia doar să întorci o secundă capul ca să observi o alta persoană creativă. Dacă la doi paşi de tine puteai asista la un număr de jonglerie sau circ, la doar câţiva metri în faţă puteai oricând să te apuci de olărit sau să citeşti o carte.
Diversitatea a fost mare şi un lucru este cert - toţi au venit să susţină schimbarea, care se poate realiza doar împreună.




































Parca n-ar fi in Bucuresti, parca nu s-ar intampla printre noi… pare asa de … strain. Ideea de a imparti si a face schimb de haine/bijuterii/chestii e si in Piteshti, am auzit de un targ de haine mai de punkishti.
Misto textul, imi plac citatele presarate printre pasajele descriptive si narative.