Studenţii bucureşteni, neinteresaţi de ştampilă
Am fost în două secţii de votare să văd care e atmosfera şi dacă studenţii vin să aleagă noii euro-parlamentari români. Răspunsul scurt: nu. Răspunsul mai lung – în cele ce urmează. Secţia 1215 se afla în şcoala 167 din cartierul Crângaşi. Aflată printre blocuri, destul de greu de găsit, şcoala părea a fi in plin proces de renovare. Câteva excavatoare erau parcate în curtea interioară dar asta nu deranja în niciun fel importantul proces de alegere a euro-parlamentarilor români.
La intrarea în şcoală, am trecut pe lângă unii pensionari şi am auzit, fără să vreau, fragmente din conversaţia înfocată: „Pesediştii sunt nişte hoţi, dom’le!”, „Ce-o face, bre, acuma, Ciorbea?” şi „Becali e un sfânt, ascultă la mine!”. Am zâmbit şi am intrat în holul şcolii cu legitimaţia de presă în mâna stângă şi aparatul foto în dreapta.
Până să apuc să trag primul cadru, am şi fost luat la întrebări de unul dintre jandarmii care asigurau buna desfăşurare a votului. Se pare că nu putem să fac poze fără aprobare scrisă din partea Biroului Electoral Central.
Am renunţat la poze şi am intrat în secţia de votare. La ora 12:00, miez de zi, weekend şi zi de vot eram singurul votant din sală – cele patru persoane deţinătoare de liste se plictiseau teribil. La ieşire, am mai văzut câţiva pensionari, dar nici urmă de studenţi.
Votul – încercarea a doua
A doua şcoală vizitată găzduia patru secţii de votare (1205, 1206, 1207 şi 1208) şi se afla tot în Crângaşi.
La „Marin Preda” am intrat cu uşurinţă după ce am dat câteva explicaţii poliţistului de la intrare (sunt fotoreporter, publicaţie studenţească pentru studenţi, articol despre vot) care, în schimb, s-a amuzat copios că vroiam un articol despre studenţii care votează: „Nici vorbă de-aşa ceva domnule, puţin le pasă lor de vot. Toată lumea e ori la bere, ori a plecat acasă”. Am fost lăsat să fac câte poze vreau, dar nici aici nu era urmă de studenţi.
Andrei, student la Facultatea de Inginerie cu predare în Limbi Străine, a fost primul şi singurul student care a intrat în secţia de vot în cele 20 de minute petrecute de mine acolo.
„Am venit la vot pentru că, sincer, nu prea aveam ce face. Încă de când am împlinit 18 ani m-am bucurat că pot participa şi eu la vot”, a spus studentul. „Totuşi, în ultima vreme e foarte greu să decizi cu cine votezi, pentru că toţi candidaţii, o dată aleşi, dezamăgesc de fiecare dată. Pentru mine votul este ocazia de a contribui la schimbarea clasei politice. Trebuie sa fie un proces colectiv”, a adăugat Andrei.
Au fost alegerile europarlamentare. La fel ca în cazul celorlalte alegeri din ultimii 10 ani, studenţii nu s-au sinchisit de ele.
Loading ...
Nu cred ca in 20 de minute iti poti face o parere despre prezenta la vot a studentilor. Si in nici un caz la ora aceea, in general tinerii merg seara la vot.
Iar atat eu, cati si colegi de-ai mei, nu ne-am sinchisit sa mergem la vot nu pentru ca nu ar fi un subiect de interes pentru noi, ci ca o forma de protest. Am fost la celelalte alegeri, de dinainte de alianta.
Aşa face mass-media: surprinde un moment din prezent şi-l expune. Generalizarea este inevitabilă. Cercetarea de teren de lungă durată intră în domeniul antropologiei.
Faptul că tu şi prietenii tăi v-aţi abţinut de la vot demonstrează şi mai mult faptul că studenţii nu au votat - nici dimineaţa, nici seara.
Şi eu am protestat, dar am votat.
Din curiozitate am fost si seara dar nu am mai relatat minunata incursiune dintr-un singur motiv - situatia era identica cu cea de la ora 12:00.
Sfat personal: data viitoare voteaza in alb, este forma de protest cel mai des intalnita (si acceptata) prin alte tari. Absenteismul e pur si simplu lene sau nepasare.