Voluntarii au luminat Ziua Copilului
“O grădină mai în spate / De bomboane mentolate”… Rareş se opreşte să-şi dreagă glasul. Se întoarce spre educatoare şi reia poezia: “Bradul din napolitane / Şi plăcinte dolofane / Ce e? Citiţi mai jos / Casa unui mâncăcios”. Dintr-un colţ, parcă ascuns să nu-l vadă nimeni, Edi e cu ochii pe Rareş. Ştie că-i va veni şi lui rândul. Copiii grădiniţei numărul 281 Steaua se pregătesc pentru serbarea de sfârşit de an şcolar. Însă până la serbare, copiii trebuie să se bucure de ziua lor, Ziua Copilului, întotdeauna un prilej pentru cei mici de a primi cadouri. Şi cum majoritatea copiilor de aici provin din familii modeste, nu au unul din părinţi ori chiar pe niciunul, un grup de studenţi de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC), de la Universitatea din Bucureşti, s-a gândit să le aducă o bucurie celor mici, în această zi dedicată lor.
Într-o altă sală, se repetă mişcări de dans atent supravegheate de educatoarea grupei. Un prichindel de fetiţă, într-o fustă albastră, puţin încreţită şi o bluză albă, lălâie, prinsă la mijloc cu un elastic, face o demonstraţie în faţa colegilor ei. Străbate mulţimea din faţa clasei şi îşi ia două pampoane aşezate pe o măsuţă.
Campania “Arată-le cât de frumoasă poate fi Ziua Copilului” a fost realizată în parteneriat cu cei de la Crucea Roşie, filiala sectorului 1. Vlad, Ioana, Silvia, Ana Maria şi Oana, studenţi în anul al doilea la FJSC, s-au gândit “să facă ceva”. Au stabilit câteva întâlniri şi s-au pus de acord în privinţa beneficiarilor campaniei, dar şi a celor care aveau să fie donatori. Astfel, Vlad, iniţiatorul campaniei şi voluntar la Crucea Roşie, mărturiseşte că studenţii sunt publicul cel mai sensibil la acest tip de campanii, prin urmare, şi potenţiali donatori.
Studenţii pot ajuta
“Ce-i cel mai aproape de noi? Ce-i cel mai sensibil? Cel mai uşor de impresionat sunt studenţii. În primul rând, direcţionăm spre ei pentru că sunt tineri, au forţă, vor să facă, chiar dacă nu au atâţia bani” , spune Vlad.
De asemenea, el încearcă să-i informeze pe studenţi despre numeroasele cazuri ale copiilor săraci:
“Încercăm să-i aducem pe studenţi spre gânduri mai bune. Încercăm să le arătăm că trebuie să le dai şi altora. Sunt oameni săraci, care nu se pot ajuta singuri. Şi că trebuie să fim mai receptivi”.
De cealaltă parte, trebuiau să găsească şi nişte beneficiari: “Care ar putea fi obiectul muncii cel mai bun? Copiii. Că sunt frumoşi, zâmbesc, orice copil e frumos când e mic. Şi ne-am gândit şi la egalitatea de şanse pe care putem să o mai oferim”.
Însă dezbaterile din grupul celor cinci studenţi merg mai departe de-atât:
“Ştim că munca noastră nu o să schimbe cu totul lucrurile. Ce facem noi, ce-o să schimbe? Nu o să se schimbe nimic. Poate că aşa e.”
Oana intervine şi afirmă că această experienţă îi va schimba pe ei, va fi o schimbare care îi va ajuta spiritual: “Campania a avut şi un aspect de socializare pentru că am reuşit să ne cunoaştem între noi, în echipă, dar şi cu ceilalţi, din celelalte grupe.”
Vlad trage concluzia: “Campania este pentru sufletul nostru. Şi pentru copii, să zâmbească, fiindcă oricine are dreptul la un zâmbet gratis, venit din nimic.”
Experienţă în voluntariat
Studenţii au mai susţinut alte trei campanii până acum, două de Crăciun şi una de Paşte, făcând din acestea o tradiţie în facultate. Toată povestea a prins contur la Noaptea Muzeelor, când Vlad a fost prezent la Muzeul de Geologie, ca voluntar din partea Crucii Roşii.
“Campania era a Crucei Roşii, au fost invitaţi voluntari de către Muzeul de Geologie să asigure primul ajutor. Mie mi-a fost oferită oportunitatea să vin acolo, pe lângă ceilalţi, să stau cu urna de colectă. Ceilalţi erau pregătiţi să intervină dacă leşina cineva, fiindcă a fost un flux foarte mare de oameni. Şi-am stat cu urna şi am început să răspândesc uşor, uşor, mesajul din prima zi de colectă. Şi am zis cine suntem noi, că avem un blog pe care ne puteţi urmări.
A fost primul pas extern, prima dată când am ieşit în afara universităţii. Receptivi mi s-au părut oamenii care în general dau. Şi oamenii care erau curioşi să vadă ce face băiatul ăla fix acolo, în mijloc, stând pe trepte, cu o urnă. Ceilalţi, care de obicei nu dau, ori nu au încredere, au evitat. Aşa mi s-a părut. Se vedea uşor pe faţa lor şi nu am insistat”
Grădiniţa Steaua a fost recent modernizată, însă în spatele aspectului său se ascunde drama unor copii săraci. “Aparenţele sunt eu”, declară doamna directoare, Dana-Manuela Banu. Construită pe două nivele şi o mansardă, clădirea grădiniţei adăposteşte în jur de 140 de copii, repartizaţi pe şapte grupe. De îndată ce intri în curte, în dreapta stau parcă la pândă opt statuete: Albă ca zăpada şi cei şapte pitici . În spatele acestora, locul de joacă al copiilor este mărginit de câteva leagăne şi o porţiune de nisip înconjurată de ciment şi câţiva copaci care fac umbră locului. “Hai sus, gâzelor”, îi strigă o educatoare pe cei mici.
La parter, în holul de la intrare, un ceas marchează scurgerea timpului. Este 11:13. În dreapta, un ecran montat pe perete ilustrează tot soiul de mesaje educative: “Trebuie să ne spălăm pe dinţi pentru că periuţa de dinţi e cel mai bun prieten al dinţilor”. După câteva secunde, mesajul dispare şi este afişat meniul din aceea săptămână. Orez cu lapte şi gem, cereale cu lapte sau tartine cu caşcaval la micul dejun.
La etaj, unii copii butonează de zor la calculatoare. Sala, nu foarte încăpătoare, este dotată cu patru computere şi o bibliotecă cu trei rafturi. “Ăsta e un şarpe”, îi spune un băieţel colegului său care colorează un desen, captivat de complexitatea imaginii de pe monitor.
Muncă de sensibilizare
Prin această campanie, studenţii au reuşit să se apropie mai mult de colegii lor, ba chiar să le arate acestora cât de important este să pună umărul la bătaie şi să-i ajute pe cei mici.
“Am rupt şi multe bariere de la oameni care în prima campanie nu dădeau niciun lei şi erau foarte reticenţi, foarte supăraţi. Şi în a doua campanie au venit ei şi ne-au ajutat. La un moment dat, trupa s-a extins când am avut nevoie de oameni să cărăm produsele, alimentele. Au venit oameni cu maşinile, am fost foarte mulţi la şcoli”, spune Vlad.
Deşi campania a început mai târziu, când studenţii se pregateau să intre în sesiune, voluntarii nu au întâmpinat mari dificultăţi: ”E mai greu să-i prindem pe studenţi acum, dar ne-am descurcat. Am mizat şi pe alte facultăţi de data aceasta. Am reuşit să mergem şi la sediul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Universitatea Ecologică. Acolo au fost destul de receptivi, mai ales că nu ne cunoşteau.”
Campania s-a finalizat pe 1 iunie, când studenţii au mers la grădiniţă cu pachete special pregătite pentru fiecare copil. Fiecare pachet a conţinut dulciuri, o carte, produse de igienă orală (periuţă de dinţi, pastă de dinţi) şi jucării.
“Noi ne-am făcut calculul că nu le putem lua o carte de poveşti. Aşa că le-am luat o carte de colorat cu poveşti, fiindcă astea sunt mai ieftine şi aşa le dăm şi ceva de lucru şi o poveste”.
Ca să nu existe niciun dubiu în privinţa legitimităţii campaniei, Vlad precizează întregul demers al campaniei: “Totul este făcut prin Crucea Roşie, iar Crucea Roşie nu donează niciodată bani. Crucea Roşie donează produse. Ea se interesează de ce nevoi au oamenii, îşi adaptează programul şi donează ce trebuie: materiale, haine, alimente, dar niciodată bani. Premisa e una simplă: dacă dai bani, nu ştii dacă se duc acolo unde trebuie. Aşa că cel mai simplu este să facem o colaborare corectă cu grădiniţa şi, în general, cu profesorii, îi întrebăm ce le trebuie, ne gândim şi noi dinainte şi adaptăm campania astfel încât să facem ceva”.
Loading ...
Buna! Ma numesc Vio,sunt actrita si am o trupa de teatru. Mi-ar face mare placere sa pot sa aduc un zambet pe chipul celor mici,as putea sa vin acolo si sa jucam spectacole de teatru pentru copii si in timpul liber as putea sa vin sa predau niste cursuri educative de formare. Multumesc!