Cum ar fi să fi străin în România și să ceri indicaţii unui taximetrist care abia ridică capul din ziar când aude că i te adresezi în engleză, iar tu începi să-i explici că nu ştii cum se ajunge la facultate şi el politicos te ignoră şi îşi continuă lectura? Sau cum i-ai cere doamnei de la alimentara o pâine şi un kilogram de roşii când tu îi spui „ bread and tomatos please” şi ea spune „n-avem domnu’”?

Cât de greu este pentru un străin să „supravieţuiască” în România? Pentru Paul-Eugene Savoiu,  student la Academia de Studii Economice din Bucureşti (ASE) n-a fost chiar uşor. Paul este originar din Franţa şi a venit în România acum doi ani la studii.

„Am ales România atât din cauza originilor mele, cât şi a studiilor de calitate. Dacă nu ar fi existat Facultatea de Administrarea Afacerilor cu predare în limbi străine (FABIZ) nu aş fi fost aici azi.”

Paul a întâlnit români care l-au ajutat să supravieţuiască, primele cuvinte pe care le-a învăţat în limba romană au fost „vreau apă, vreau paine”. Astăzi, vorbeşte foarte bine română şi este mândru de progresele pe care le-a făcut „la început nu le vorbeam în română colegilor mei, credeam că dacă este o facultate cu profil de  limba franceză trebuie să vorbim toţi în franceză şi încercam mereu să-i antrenez în diverse discuţii până când am observat că mă cam evitau”, povesteste Paul amuzându-se.

FABIZ organizează cursuri cu predare în limba romană pentru studenţii străini pentru a le oferi acestora posibilitatea de a învăţa limba şi mai ales termenii economici necesari pentru profilul administrativ. În primul an profesorii au insistat mai mult pe partea orală pentru ai ajuta pe studenţi să vorbească şi să înţeleagă româna. Pentru Paul este deja al doilea an în care studiază aici.

„Anul acesta s-a plecat de la ideea că toată lumea vorbeşte română, iar profesorii au încercat să facă ora cât mai practică, să participe activ întreaga grupa”.

L-am însoțit pe Paul la una din sesiunile de la FABIZ. Urcând scările spre sala de cursuri alături de Paul, scoate caietul şi îmi arată tema, curios să afle dacă a scris corect. Mă uit pe caietul lui şi nu pot să-mi ascund zâmbetul. Are mici probleme cu t şi a, dar în rest se descurcă foarte bine. Intrăm în sală, iar Paul se aşează lângă prietena sa din Siria, Stephanie. Colegii vorbesc între ei, fac schimb de caiete să-şi corecteze tema, îşi împart cursuri fotocopiate…

„Bulgarii sunt mai distanţi, nu vorbesc decât între ei, macedonenii sunt ok, şi trebuie să vină şi câţiva asiatici care sunt foarte vorbareti”, îmi şopteşte Paul când îl întreb cum se înţelege cu restul colegilor.

Peste câteva minute profesorul intră în clasă şi începe cursul. Se vorbeşte doar în română, orice nelămurire ai, trebuie să o explici în limba română, iar cursul este chiar antrenant. Toţi participă şi încearcă să-şi corecteze greşelile. Bulgarii iau cuvântul mai rar, dar observ că au un bun accent românesc, în schimb asiaticei Thu îi place să vorbescă participând aproape la toate discuţiile. Fiind în apropierea sesiunii studenții au început deja să se pregătească pentru testul final, pe care îl susţin la sfârşitul fiecărui semestru, cursurile de limba română fiind punctate ca orice altă materie.

Cursul se încheie  cu tema pentru săptămâna viitoare. Îi atrag atenţia lui Paul că a uitat să-şi noteze tema şi îmi spune râzând „am de gând să chiulesc săptămâna viitoare!”.

Ieşind din clădirea ASE-ului îl întreb ce are de gând să facă mai departe în carieră. „Trăiesc aici de doi ani, îmi place, vreau să-mi termin studiile aici şi dacă tot am învăţat limba română îmi doresc să mă stabilesc în România”.

Articole similare (generate automat):