Cum ar fi să fi străin în România și să ceri indicaţii unui taximetrist care abia ridică capul din ziar când aude că i te adresezi în engleză, iar tu începi să-i explici că nu …

”Care stres?! Vrei o înghețată?” zâmbește Andrei, așezându-se mai bine pe scaunul de lângă bar, pe terasa La Motoare aflată pe acoperișul Teatrului Național din București. Acesta a fost răspunsul lui atunci când l-am întrebat …

E greu să fii student în alt oraş decât al tău. Unde mai pui că poate fi unul foarte departe de al tău. E greu în cămin, e greu cu chiria, e greu cu mâncarea… Ce să mai vorbim, e greu! Cât de greu e însă să fii student în altă ţară decât a ta? Sau altfel – cât de greu e să te muţi cu totul în altă ţară? Sau altfel – cum e să fugi din ţara ta, fără să ştii unde? Să ajungi în ţara altuia şi să rămâi acolo, deşi nu ştii mai nimic despre ea? Să vrei să te întorci, dar să ştii că nu poţi, nu încă. Acesta e cazul lui Shuruk Sulman, din Irak. E în România din 2003, iar acum este masterandă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC), la Producţie multimedia şi audiovizuală. Paradoxal, având în vedere ca mulţi dintre noi visează să facă masterul într-o altă ţară. Însă Shuruk nu şi-a dorit neapărat asta şi nici nu a fost o candidată obişnuită.

Este o tânără care visează să devină medic ortoped. Din acest punct de vedere se aseamănă cu mulţi tineri din România. Doar un singur amănunt o diferenţiază faţă de ceilalţi: orientarea ei sexuală. Gilda, studentă în anul al şaselea la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, este lesbiană. A ţinut foarte mult să clarifice că acest nume, Gilda, este chiar prenumele său, însă nu a dorit să se legitimeze total şi nu a permis nimănui să o fotografieze. „E pe bune! Sunt lesbiană! Chiar sunt! Nu joc un rol! Sunt eu!”, mărturiseşte studenta, fără nici o reţinere.

De şase ani vine în România aproape în fiecare vară pentru a face activităţi socio-culturale pentru copiii instituţionalizaţi. Este preşedintele Fundaţiei de voluntariat internaţional şi animaţie stradală ACUMA din Italia. Conduce o cercetare psihologică asupra …

“Într-o zi o să ai un accident de avion, adică o să te uiţi după avion şi nu o a vezi pe unde calci şi ca urmare îţi vei rupe piciorul!” Nu este o premoniţie sumbră ci e doar o vorba, mai în glumă, mai în serios, adresată lui Horaţiu Goanţă de către un coleg de al său.

Horaţiu este student în anul al doilea la Facultatea de Inginerie Aerospaţială din cadrul Politehnicii Bucureşti. La doar 21 de ani se poate lăuda cu o mare pasiune pentru avioane, în special cele militare.

Îşi bea cafeaua grăbită, îşi aruncă repede hainele pe ea, îşi pune geanta pe umăr şi iese din casă. Aşa arată începutul unei zile obişnuite din viaţa Ecaterinei, studentă în anul al treilea la Medicină. Vorbeşte cu foarte mult entuziasm, are umor şi râde mult. Vorbeşte cu mare drag despre ceea ce îi place cel mai mult: să practice medicina şi să călătorească. Ecaterina Maria Japie este studentă la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti şi spune că acest lucru este cea mai mare mândrie pentru ea.

Vrea să termine facultatea pentru a-i mulţumi astfel bunicului ei, trecut acum în nefiinţă. E unicul motiv pentru care Alexandra Mihai, studentă de etnie rromă, se află acum în anul al treilea la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, secţia rromani-română. De la bunicul său a învăţat că orice s-ar întâmpla, nu trebuie niciodată să renunţi la visul tău. Al ei era să meargă la facultate şi să devină profesoară.

La Academia de Studii Economice (ASE) din Bucureşti era agitaţie mare în ziua în care am însoţit-o pe Nicoleta Scripcariu la un curs de management. “Se dau parţialele! De obicei nu e aşa de multă lume!”, îmi spune în timp ce se grăbeşte. Ne strecurăm printre studenţii care ies şi intră în flux continuu. Nicoleta îşi verifică rapid orarul de la avizier şi urcăm la etajul trei al universităţii.

Cum trecem pe lângă ceva interesant, neobişnuit sau chiar banal pentru mulţi dintre noi, Cătălin Georgescu, student în anul al doilea la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA) din Bucureşti, se opreşte să facă poze. Un lucru în aparenţă banal este surprins de el într-o imagine excepţională. Mă gândesc de câte ori am trecut pe lângă acea clădire şi nu m-am uitat niciodată cu adevărat la ea,dar el a reuşit să suprindă povestea ei într-o simplă fotografie.

Andrei Stănescu şi Dinu Ivancu, doi studenţi pasionaţi de muzica electro, mixează împreună din 2007. Pe o scenă aflată încă la început şi care cere multă creativitate şi originalitate, cei doi băieţi au reuşit să-şi …

La numai 25 de ani, George Lupaşcu are nouă copii, cel mai mare dintre ei în vârstă de 15 ani. O dată cu înscrierea în 2008 la Facultatea de Administraţie Publică şi Drept (Universitatea Spiru …