Formele cel, cea, cei, cele reprezintă pronume semiindependente (conform noii „Gramatici a limbii române” - 2005). Atunci când determină un adjectiv, pronumele se acordă cu adjectivul în gen şi număr. Exemple: Cel mai bun elev, …

Expresia alocuţiune scurtă reprezintă un pleonasm, deoarece alocuţiunea reprezintă o scurtă cuvântare ocazională. Exemplu incorect: „În cadrul festivităţii, preşedintele a susţinut o alocuţiune scurtă, în care le-a pus în vedere europarlamentarilor că au misiunea de a se corela pentru ca decizia Parlamentului European să nu fie în defavoarea României.” („Gigi s-a împăcat cu Traian Ungureanu, Crin s-a împăcat cu ideea alegerilor fraudate” de Raluca Dumitriu, Gândul, 12 iunie 2009). Forma corectă: alocuţiune.

Expresia în ceea ce priveşte este invariabilă în română. Acest lucru înseamnă că ea are o singură formă, indiferent de numărul complementului (singular sau plural) care urmează după ea. Exemple: în ceea ce priveşte performanţa, în ceea ce priveşte votul, în ceea ce priveşte obiectivele, în ceea ce priveşte conferinţele etc. Exemplu incorect: „În ceea ce privesc o serie de sporuri…” (Gh. Pogea, 29 mai 2009, Sinteza zilei, Antena 3). Forma corectă: în ceea ce priveşte.

Expresia din punct de vedere este folosită ca atare atunci când este urmată de un adjectiv care denumeşte o caracteristică / însuşire. Exemple: Din punct de vedere social / economic / politic / sociologic / uman etc. Atunci când această expresie este urmată de cazul genitiv, forma corectă este din punctul de vedere. Exemple: Din punctul de vedere al Guvernului / al Parlamentului / al reprezentanţilor sindicatelor / al familiei etc.

În situaţia în care o sintagmă este compusă din substantiv în genitiv plus adjectiv (care determină substantivul), adjectivul se acordă întotdeauna cu substantivul nu numai în gen şi număr, ci şi în caz. Altfel spus, şi adjectivul trebuie să fie tot la cazul genitiv. Exemple: pereţii unei case albe (nu albă), coperta unei cărţi interesante (nu interesantă), culoarea unei rochii elegante (nu elegantă).

Faceţi şi făceţi: Forma pentru persoana a II-a plural a modului imperativ este omonimă cu cea a indicativului prezent. Exemple: a da: daţi (indicativ prezent şi imperativ); a scrie: scrieţi; a mânca: mâncaţi. Această regulă nu are nicio excepţie. În cazul verbului a face, forma corectă pentru persoana a II-a plural a modului imperativ este faceţi.

Conjuncţia compusă ca să se foloseşte atunci când introduce o propoziţie care indică scopul, finalitatea. Iată câteva exemple: Merg la piaţă ca să cumpăr fructe; Vin la tine ca să mă ajuţi; Merg la mare ca să fac plajă. Nu este corectă folosirea lui ca să în contexte în care nu este exprimat scopul. De cele mai multe ori, conjuncţia este utilizată greşit, în locul lui să. Exemple incorecte: Vreau ca să plec la mare; Trebuie ca să citesc tot cursul până mâine.

Pronumele relativ care prezintă numeroase probleme în utilizare. Cea mai frecventă greşeală constă în lipsa prepoziţiei pe atunci când pronumele care se află în poziţia de complement direct. Exemple incorecte: cartea care ţi-am dat-o, masa care ai cumpărat-o, pixul care ţi l-am dat. Forme corecte: cartea pe care ţi-am dat-o, masa pe care ai cumpărat-o, pixul pe care ţi l-am dat.

În exemplele de mai sus, pe care este complement direct în acuzativ. În această situaţie, prezenţa lui pe este obligatorie.

Cuvântul din limba engleză pedigri are forma articulată pedigriul, iar pluralul pedigriuri. Noul Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM) impune aceste forme. Nu sunt corecte, prin urmare, vechea formă pedigree şi varianta pedigree-ul.

Cuvântul atu se scrie la plural atuuri. Forma articulată la singular este atuul. Întrucât este un cuvânt românesc, nu este corect să despărţim terminaţia uri de corpul cuvântului prin cratimă (situaţie valabilă pentru unele cuvinte care provin din limba engleză). În exemplul de mai jos, există şi o inconsecvenţă: cuvântul este scris corect în titlu, spre deosebire de textul articolului.

Pleonasmul constă în exprimarea redundantă a aceleiaşi idei, folosind mai multe cuvinte decât este cazul şi reprezintă una dintre cele mai frecvente greşeli de limbă apărute în presă. Exemple: a se întoarce înapoi, a avansa …

Cacofoniile
Deosebit de răspândite în discursul autorilor de articole din presă sunt cacofoniile: „politica care”, „consider că cartea”, „cred că campania”, „ca coleg”, „cred că concluzia” etc.
Definite drept o alăturare de sunete dezagreabilă, supărătoare, neplăcută, cacofoniile …

Răspunsul la întrebarea „cum mai arată limba română astăzi?” este evident şi apare răsfoind numai câteva dintre ziarele româneşti sau vizionând jurnalele de ştiri TV.
Greşelile de limbă sunt dintre ce în ce mai numeroase, absolut …