E greu să fii student în alt oraş decât al tău. Unde mai pui că poate fi unul foarte departe de al tău. E greu în cămin, e greu cu chiria, e greu cu mâncarea… Ce să mai vorbim, e greu! Cât de greu e însă să fii student în altă ţară decât a ta? Sau altfel – cât de greu e să te muţi cu totul în altă ţară? Sau altfel – cum e să fugi din ţara ta, fără să ştii unde? Să ajungi în ţara altuia şi să rămâi acolo, deşi nu ştii mai nimic despre ea? Să vrei să te întorci, dar să ştii că nu poţi, nu încă. Acesta e cazul lui Shuruk Sulman, din Irak. E în România din 2003, iar acum este masterandă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC), la Producţie multimedia şi audiovizuală. Paradoxal, având în vedere ca mulţi dintre noi visează să facă masterul într-o altă ţară. Însă Shuruk nu şi-a dorit neapărat asta şi nici nu a fost o candidată obişnuită.

De şase ani vine în România aproape în fiecare vară pentru a face activităţi socio-culturale pentru copiii instituţionalizaţi. Este preşedintele Fundaţiei de voluntariat internaţional şi animaţie stradală ACUMA din Italia. Conduce o cercetare psihologică asupra …

Îşi bea cafeaua grăbită, îşi aruncă repede hainele pe ea, îşi pune geanta pe umăr şi iese din casă. Aşa arată începutul unei zile obişnuite din viaţa Ecaterinei, studentă în anul al treilea la Medicină. Vorbeşte cu foarte mult entuziasm, are umor şi râde mult. Vorbeşte cu mare drag despre ceea ce îi place cel mai mult: să practice medicina şi să călătorească. Ecaterina Maria Japie este studentă la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti şi spune că acest lucru este cea mai mare mândrie pentru ea.

Vrea să termine facultatea pentru a-i mulţumi astfel bunicului ei, trecut acum în nefiinţă. E unicul motiv pentru care Alexandra Mihai, studentă de etnie rromă, se află acum în anul al treilea la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, secţia rromani-română. De la bunicul său a învăţat că orice s-ar întâmpla, nu trebuie niciodată să renunţi la visul tău. Al ei era să meargă la facultate şi să devină profesoară.

La Academia de Studii Economice (ASE) din Bucureşti era agitaţie mare în ziua în care am însoţit-o pe Nicoleta Scripcariu la un curs de management. “Se dau parţialele! De obicei nu e aşa de multă lume!”, îmi spune în timp ce se grăbeşte. Ne strecurăm printre studenţii care ies şi intră în flux continuu. Nicoleta îşi verifică rapid orarul de la avizier şi urcăm la etajul trei al universităţii.

La numai 25 de ani, George Lupaşcu are nouă copii, cel mai mare dintre ei în vârstă de 15 ani. O dată cu înscrierea în 2008 la Facultatea de Administraţie Publică şi Drept (Universitatea Spiru …